Conștiința nu este un concept abstract, nici o teorie complicată pe care trebuie s-o înțelegi pentru a o trăi. Este ceva mult mai direct: capacitatea de a fi prezent cu ceea ce este.
Este ceea ce simți când ești pe deplin în contact cu tine, când îți dai seama că ești acolo, martorul propriei vieți. Poate apărea într-un moment de liniște, într-o respirație mai adâncă, într-o emoție care te oprește pentru o clipă.
In filosofia budistă, mintea (Pali: citta, Sanskrit: manas sau vijñāna, în funcție de context) este adesea echivalentă cu ceea ce în limbajul convențional numim conștiință. Budismul vorbește despre conștiință ca un flux continuu, un proces dinamic al percepției, gândirii și experienței, mai degrabă decât ca un „eu” fix sau o entitate separată.
Mintea/conștiința este sursa gândurilor, emoțiilor, percepțiilor și conștienței de sine, fiind totodată și terenul în care pot fi cultivate stări precum compasiunea si înțelepciunea .
Dalai Lama vorbește adesea despre minte și conștiință ca fiind esențiale pentru înțelegerea realității :
„Mind is the forerunner of all actions. All deeds are led by mind, created by mind. If one speaks or acts with a pure mind, happiness follows like a shadow that never leaves.”
— Dalai Lama, The Art of Happiness
Traducere liberă:
„Mintea este precursorul tuturor acțiunilor. Toate faptele sunt conduse de minte, create de minte. Dacă cineva vorbește sau acționează cu o minte pură, fericirea îl urmează ca o umbră care nu îl părăsește niciodată.”
Când apa se limpezește
In Taoism este o idee similara expimata in Dao DE Jing. Imaginează-ți o suprafață de apă agitată. Totul pare tulbure. Dacă ai răbdarea să o lași să se liniștească, imaginea se limpezește și începi să vezi mai clar.
Verestul 15, Dao De Jing–Lao Tzu:
“Do you have the patience to wait till your mud settles and the water is clear?”
„Ai răbdarea să aștepți până când noroiul se așază și apa devine limpede?”cu alte cuvinte: Poți rămâne nemișcat până când acțiunea corectă apare de la sine?
În această metaforă, „noroiul” este zgomotul constant al minții, emoțiile nerezolvate, graba, frica, rezistențele. Nu e nevoie să forțezi limpezirea. Ai doar nevoie de spațiu, de prezență, de puțină răbdare.
Conștiința nu este un scop, ci un mod de a fi
Nu o poți forța. Nu ține de intelect, ci de atenția cu care trăiești fiecare moment. O poți cultiva, clipă de clipă.
5 practici simple pentru a cultiva conștiința
1. Respirație conștientă
Oprește-te pentru câteva momente și simte respirația așa cum este — fără să o controlezi. Inspiră. Expiră. Observă. Repetă de câteva ori pe zi.
2. Observarea gândurilor
Imaginează-ți că ești pe marginea unui râu, iar gândurile sunt frunze care plutesc pe apă. Nu te agăța de ele. Doar lasă-le să treacă. Devii astfel martor, nu prizonier.
3. Prezență în gesturi simple
Fă ceva obișnuit — ca spălatul vaselor sau mersul pe jos — cu toată atenția. Simte. Observă. Rămâi acolo. E o formă de meditație în mișcare.
4. Tăcere și liniște
Petrece zilnic 5–10 minute în tăcere, fără telefon, fără stimulare. Nu încerca să “faci” ceva. Doar fii. Acele momente pot deveni repere de claritate.
5. Întrebări de reflecție
În loc să cauți răspunsuri rapide, întreabă:
- Ce simt cu adevărat acum?
- Ce parte din mine are nevoie de atenție?
- Ce aș face dacă aș fi complet prezent/ă?
Un început blând
Acestea nu sunt tehnici perfecte și nu promit schimbarea peste noapte. Dar dacă le practici cu sinceritate, te pot aduce mai aproape de tine.
Poate chiar într-acolo unde apa devine limpede.
Surse și inspirație: Acest articol este o reflecție personală, rezultatul unor ani de studii individuale, meditații profunde, practică constantă de yoga și Reiki, precum și experiențe în diverse practici de dezvoltare personală. Conținutul exprimă înțelegerile și concluziile mele, fără a cita direct surse externe.